Opere, vol. 6 – Joc şi realitate

Opere, vol. 6 – Joc şi realitate

Pentru pediatrul şi psihanalistul D.W. Winnicott, o abordare creativă a lumii este ceea ce face ca viaţa să merite trăită. Dar care sunt originile creativităţii şi cum putem s-o dezvoltăm — atât înăuntrul, cât şi în afara noastră? Joc şi realitate adresează aceste întrebări, aprofundând subiectul spaţiului tranziţional, un subiect deja familiar din celelalte lucrări ale autorului. Această carte reprezintă una dintre lecturile psihologice fundamentale, Winnicott explorând şi expunând aici pe larg fenomenul jocului şi funcţiile sale specifice, mai ales cele implicate în dezvoltarea imaginaţiei copilului şi fundamentarea actului cultural. Mai ales în contextul actual, când cerinţele la adresa copiilor devin din ce în ce mai mari şi testarea lor începe la vârste din ce în ce mai fragede, acest text clasic devine mai necesar decât oricând.
Donald Winnicott (1896–1971) s-a format ca medic pediatru, profesie pe care a practicat-o până la sfârşitul vieţii, în special la Spitalul pentru copii Paddington Green. Şi-a început analiza cu James Strachey în 1923, a devenit membru al Societăţii Britanice de Psihanaliză în 1935 şi a fost de două ori preşedintele ei.
A fost, de asemenea, membru al Colegiului Regal de Medicină şi al Societăţii Britanice de Psihologie.

Cuprins:
Mulţumiri

Introducere
1. Obiecte tranziţionale şi fenomene tranziţionale
2. Visare, fantasmare şi trăire. Un studiu de caz prezentând o disociere primară
3. Joaca. O descriere teoretică
4. Joaca. Activitatea creativă şi căutarea Sinelui
5. Creativitatea şi originile ei
6. Folosirea unui obiect şi relaţionarea prin intermediul identificărilor
7. Localizarea experienţei culturale
8. Locul în care trăim
9. Rolul de oglindă al mamei şi familiei în dezvoltarea copilului
10. Interrelaţionarea în afara pulsiunilor şi în termenii identificărilor încrucişate
11. Concepte contemporane în dezvoltarea adolescen-
tului şi implicaţiile lor în educaţia superioară

Final
Bibliografie