NICI ZEN, NICI PSIHANALIZA - CARTEA (CARE TREBUIE) INCHISA

NICI ZEN, NICI PSIHANALIZA - CARTEA (CARE TREBUIE) INCHISA

Matei Georgescu propune cu temeritate şi subtilitate să gândim împreună filozofia zen şi psihanaliza.

Lansează cu uşurinţă o sfidare gândirii noastre obişnută să închidă fie una, fie cealaltă în „casele lor metapsihologice şi filozofice” şi afirmă liniştit :

„Psihanaliza şi zenul se referă, în maniere specifice, la problematica (re)unificării”.

Am putea adăuga, cu siguranţă, la problematica libertăţii. Căci spre libertatea de a exista şi de a-i lăsa pe ceilalţi să existe ne îndrumă, acest eseu, cu îndemânarea celui care ştie să evite facilităţile gândirii sau cum ar scrie psihanaliştii, rezistenţele, obişnuite să rătăcească inteligenţa pe căile convenţionale şi confortabile ale obişnuinţei.

A obliga gândirea să folosească căi necunoscute coincide cu demersurile psihanalizei contemporane şi regăsim în acest context, eforturile lui W. R. Bion de a defini „un aparat pentru a gândi gândurile”. Căci a folosi cuvintele, a avea gânduri, nu înseamnă în mod obligatoriu a gândi, susţine Bion. Gândirea este un proces dureros, dificil, „o achiziţie nouă a materiei vii”, care poate fi influenţat, modificat şi chiar distrus mult mai uşor decât ne putem imagina sau accepta.